Sunt foarte multe intrebari care te pot intoarce din drum, chiar inainte de a porni pe el. Asta, in ciuda unei paradigme clasice care spune ca, daca vrei, poti. Dar poti exact atunci cand vrei?

In momente ca acesta, te mai uiti inca o data la cele cateva mii de poze pe care le-ai strans. Una cate una, fiecare imagine renaste o amintire. Fiecare imagine readuce in fata ochilor lucruri care te-au lasat mut de uimire, lucruri care te-au amuzat, lucruri de care ti-e dor…

Lucruri mai mari, cum sunt stradutele, imbracate in linistea noptilor tarzii, plimbarile cu vaporasul in largul marii, cu valurile care te insotesc fidele, insulele, fiecare cu farmecul ei aparte, oamenii locului, care nu inteleg de ce cotidianul lor iti pare tie atat de fantastic…

Si lucruri mai mici… Un catel pe o barca, frunze care cad in apa, miros de peste si un pescarus pe un stalp, zgomot de pasi pe o straduta pustie, un vanticel care mai imprastie caldura, sunet de maluri izbite de valuri…

Fiecare imagine te rascoleste mental, aducandu-te mai aproape de momentul in care vei pune, in sfarsit, mana pe portofel, vei scoate cardul, si vei purcede neintarziat spre site-ul vreunei companii aeriene pentru a-ti rezerva biletul de avion.

Asta, pentru ca te poti intoarce oricand la serviciul pe care l-ai parasit, chiar daca o vei face cu capul plecat, bani, ca sa mai rezisti o perioada, vei imprumuta oricum de undeva, iar celor apropiati, ca sa te ierte ca i-ai lasat in urma, le vei spune ca aici iti era dor de Venetia, dar acolo ti s-a facut dor de ei.

1. Venetia, intre vechi si nou
2. Un labirint fabulos
3. Culorile Venetiei

Mai mult, n-am putea pleca mai departe, uitand de micile localitati de pe malurile Marii Mediterane, ca Taormina sau Cefalu, sau de insulitele inconjuratoare – Egadi si Eoliene, adevarate bijuterii vintage care impodobesc o insula nedrept de frumoasa.

Mai sus, pe partea de vest a Italiei, avem Coasta Amalfi, cu localitatile ei marunte care iti pot taia, pur si simplu, rasuflarea – Positano si Amalfi, sau Insula Capri, care nu mai are nevoie de nicio alta prezentare. Tot in zona asta, mergand spre nord, trecem pe langa anticele orase de la poalele Vezuviului – Pompei si Herculane, pentru a ajunge in exoticul Napoli, cu ale lui insule fermecatoare – Ischia si Procida.
 
Italia centrala
———————————————————————————————————————————————————–
Si mai la nord, avem Roma, oras pe care nu-l poti vedea in doar cateva zile. Aici trebuie sa stai cu anii, sa gusti pe indelete din modul de viata italian si sa descoperi, fara graba, istoria atat de dramatica a unui imperiu apus, dar inca mult prea viu, pe care o intalnesti la fiecare pas facut.

Indreptandu-ne tot spre nord, trecem prin Siena, al carui centru vechi, medieval, este inclus in patrimoniul UNESCO, prin Florenta, cu a ei cultura, pentru care tot n-am gasi timp destul intr-o viata, prin Pisa, mai la vest, cu al ei turn inclinat pe malul raului Arno, apoi traversam Italia spre est, pentru a ajunge in Rimini, pentru a lui “dolce vita”, urcam spre Bologna, cel mai vechi oras universitar al lumii, vizitam spectaculoasele Cinque Terre, dupa care poposim in Genova, intre munte si mare, pentru o perioada mai lunga de repaus.
 
Italia de nord
———————————————————————————————————————————————————–
Din Genova, plecam din nou la drum, ocolind prin nord-vest, vedem Torino, capitala Alpilor, Milano, pentru Piazza del Duomo, si ne pregatim de un finis triumfal, cu Verona, Vicenza, Padova si… Venetia. Aici putem ramane mai mult, chiar pentru tot restul vietii, pentru ca de Venetia, oricat de simpli si grabiti am fi in esenta, nu ne-am putea plictisi niciodata.

Bineinteles ca am uitat, de-a lungul calatoriei noastre imaginate pe pamant italian, o serie de locuri care meritau mentionate, dar cate sa cuprinzi in aproximativ o pagina de text?

Iar daca nu va place traseul ales de noi de-a lungul Italiei, puteti la fel de bine sa vi-l faceti singuri, pornind, de pilda, de undeva de sus, din nord spre sud, pentru ca mersul la vale este, de obicei, mai usor. Iar daca nu intentionati sa sfarsiti cu Venetia – o ultima sugestie din partea noastra, poate doriti sa incepeti cu ea…

1. Venetia, Capitala Europeana a Culturii in 2019?
2. Dor de Venetia

Unii suspina dupa timpul prea scurt pe care l-au avut la dispozitie, convinsi ca l-ar fi putut cheltui mai bine. Dar e putin probabil. Indiferent cat de strict planuiesti calatoria la Venetia si cat de bine incerci sa-ti optimizezi timpul, mereu vor ramane locuri neumblate in acest oras.

Altii plang dupa dragoste, pentru ca dragostea capata expresii frumoase in Venetia. Cupluri ajunse aici gasesc spatiul ideal pentru a se ascunde, in umbra unor ziduri vechi, pe stradute subtiri si goale, unde se nasc cele mai frumoase amintiri.

Cei mai putini si, totodata, cei mai sinceri, plang dupa senzatia de libertate pe care o pierd odata cu plecarea din Venetia. Doar aici simti ca timpul nu te poate atinge. Aici, in ritmul valurilor blande, ai mereu impresia ca plutesti, ca nimic nu te leaga de pamant, ca poti trai pentru totdeauna.

Cand parasesti Venetia, iei cu tine, fara sa vrei, si o particica din ea. Si lasi acolo, ca intr-un schimb cinstit, si cateva sperante. Una dintre acestea, mai puternica decat toate, suna frumos… Ma voi intoarce!

1. Venetia, intre vechi si nou
2. Un labirint fabulos
3. Culorile Venetiei

Venetia, noaptea, este de-a dreptul spectaculoasa. Mai mult, Venetia, noaptea, poate fi mai fermecatoare ca ziua. Iar daca ne intrebati de ce, va spunem in ceea ce urmeaza…

In primul rand, pentru ca labirintul strazilor se goleste de oameni, permitand o apropiere mai mare intre cei care inca ratacesc si oras, ca entitate. Intimitatea nascuta astfel va aduce un mister care nu trebuie desconspirat – misterul pasilor care trec in departare prin linistea noptii sau, altfel spus, sentimentul ca oamenii pot gasi placere si in singuratate.

Apoi, noaptea, veti avea impresia ca Venetia se dedubleaza in apa. Omniprezenta, apa va ajuta fiecare luminita sa-si gaseasca o pereche identica, iar fondul sonor, acela pe care il cunoasteti prea bine, cu barci leganandu-se langa mal, cu valuri marunte lovindu-se de pereti vechi, va ridica misterul despre care vorbeam mai sus, la un alt nivel.

Tot noaptea, cladirile devin mai mari, mai misterioase, iar stradutele subtiri, care se deschid in pietele goale, fac trecerea atat de brusca, incat, ajunsi in mijlocul unui spatiu deschis, veti avea impresia ca e in totalitate al vostru. In Piata San Marco, de pilda, dupa miezul noptii, atunci cand nu e nimeni prin preajma iar spatiul pare rezervat doar pentru voi, va veti simti, probabil, asa cum s-a simtit Napoleon in 1797, cand, cucerit, orasul s-a plecat la picioarele lui.

Nu in ultimul rand, podurile de peste Canal Grande, puncte nodale din care, noaptea, Venetia poate fi inteleasa mai bine. Privelisti, umbre, lumini si pasi tacuti… Sa stai pe Ponte dell’ Accademia, privind spre Santa Maria della Salute, pe Podul Rialto, cu ochii atintiti spre miazazi, sau pe Ponte degli Scalzi, urmarind vaporasele de noapte care trec aproape goale, veti intelege sentimentul despre care am tot vorbit mai sus.

Fiorul acesta, pe care il puteti descoperi doar noaptea, in Venetia, va va ramane cu siguranta in suflet. Dupa ani, cand il veti cauta,convinsi ca a disparut de mult, il veti regasi ascuns in voi, pus bine la pastrare si, zambind melancolic, va veti face din nou bagajele. Cu siguranta…

1. Venetia, intre vechi si nou
2. Un labirint fabulos
3. Culorile Venetiei

Orasele gri nu sunt singure pe lume, asta e adevarat. Mai sunt pe glob si orase verzi, in care oamenii respira altfel, mai adanc si mai des, orase galbene, in care noaptea nu vine niciodata iar somnul e doar pauza dinaintea cafelei, orase rosii, in care totul arde la temperaturi extreme, sau orase palide, fara culoare, in care vantul bate prea puternic pentru ca aceasta sa se depuna.

Desi ape o inconjoara si o intretaie, Venetia nu este, asa cum ati putea crede, un oras in totalitate albastru. Bine, are si cerul, care ii imprumuta putin din culoarea asta, are si apa, care, la drept vorbind, e mai degraba azurie dar tot albastru se cheama, cladirile sunt de la galben la portocaliu, si mai departe, la rosu, iar cand ajungi sa vezi, in sfarsit, si ceva verde, atunci totul devine un tablou nemaipomenit, revelatia te imbratiseaza iar tu exclami bucuros: “Deci, asta inseamna multicolor!”

Bine, luati de val, ne-am lasat dusi spre momentul perfect. In fapt, lucrurile nu stau tot timpul asa in Venetia. De pilda, la rasarit sau la apus, totul e caramiziu. Si cerul, si apa, si sufletele care se plimba incalzite pe malul canalelor intortocheate. Dar nici caramiziul nu e o culoare rea…

1. Venetia, intre vechi si nou
2. Un labirint fabulos
3. Venetia, noaptea

Pe de alta parte, recordurile detinute de Venetia apartin unui alt registru. Laguna are 118 insule, orasul e strabatut de 177 de canale iar podurile care intrerup din loc in loc aceasta plimbare domoala a apei sunt in numar de 400. Cat despre strazi, abia aici ajungem la esenta…

Probabil ca nu a facut nimeni un recensamant exact al stradutelor venetiene sau, atata timp cat exista harti, se prea poate sa-l fi facut cineva. Dar numarul lor nu e atat de important. Sa fie zeci, sute sau mii, senzatia turistului ramane aceeasi. Alei inguste, intortocheate, pereti care se aduna in jurul tau sufocant, galerii care par nesfarsite si care se termina, cateodata brusc, intr-o fundatura…

Daca doresti, poti asemui paienjenisul stradutelor din Venetia cu un sistem circulator sangvin, format in intregime din capilare. Viata curge prin acestea, animand orasul, iar tie iti vine ca, dintr-un impuls de moment, sa iti bagi harta in rucsac si sa pornesti la intamplare pe stradutele cotite. Sa simti fiorul pandind dupa fiecare colt, la fiecare intretaiere de alei. Sa intrezaresti misterul, sa gusti poezia, sa simti cum bate inima orasului…

Daca nu stiai, frumusetea Venetiei chiar in asta consta. In orasul acesta poti sa te pierzi placut, fara frica, fie si numai pentru cateva momente.

1. Venetia, intre vechi si nou
2. Culorile Venetiei
3. Venetia, noaptea

Venetia are putine lucruri moderne si pe acestea le intrezaresti doar cu coada ochiului, ascunse destul de bine de zidurile batrane. Scuterele si masinile raman in urma undeva la intrare, avioanele sunt mult prea sus pentru a-ti atrage auzul si, implicit, privirea, iar singurele motoare pe care le auzi discret sunt cele ale barcilor, care se strecoara usor pe canalele inguste.

Mai mult, pentru fiecare lucru modern pe care il gasesti in Venetia, exista alte cateva care compenseaza prin vechime. Barcile cu motor sunt ascunse cateodata de gondole, produsele noi sunt adapostite de vechile vitrine ale pravaliilor iar oamenii timpurilor recente sunt cateodata ascunsi de masti.

Lumea are ocupatii pe care le avea si acum cateva sute de ani. Oamenii pescuiesc, se ocupa de comert sau de turism, desi folosesc pentru aceste indeletniciri mijloace mai moderne. Si chiar daca uneori sunt platiti cu cardul, esenta serviciilor pe care le ofera ramane aceeasi ca in trecut.

Ar trebui ca turistii sa inteleaga ca Venetia nu se vede, nu se aude si nici nu se cumpara. Venetia se respira si se simte in strafundul sufletului iar frumusetea pe care o pastrezi in priviri este cel mai bun suvenir cu care te poti intoarce acasa dupa o vizita in orasul acesta, in care timpul s-a oprit in loc.

1. Un labirint fabulos
2. Culorile Venetiei
3. Venetia, noaptea